Prima zi de scoala
Emotii...
Mi-am inscris gandacul la scoala, pentru ca e fata mare si trebuie sa intre in contact cu toti ceilalti copii. In timpul vacantei am reusit sa facem doi pasi mari si oarte importanti.
1. Nu mai avem Pampers... deloc... nici ziua si nici noaptea. Asta imi dovedeste ca fata mea a crescut. Un lucru greu de acceptat pentru o mamica. E dificil sa realizezi ca copilul care acum ceva timp era 100% dependenta de tine acum a crescut si trebuie sa ii acorzi un pic de independenta. Mi-e greu sa accept asta, dar imi va fi mai greu mai tarziu daca nu incep de pe acum sa ii ofer libertatea de care are nevoie.
2. Nu mai avem biberon... "L-a mancat Cokie (un catel frumos si nazdravan)". Greu este si acum, dupa mai bine de o luna de cand nu mai avem biberoane. E greu cu dormitul, nu vrea sa se culce. Nu mai are alinare, deoarece pentru ea biberonul la culcare era ca un fel de siguranta, era ursuletul ei de plus, era mama, suzeta si jucaria preferata in acelasi timp. Dar vom trece si peste asta in scurt timp pentru ca acum suntem destul de mari sa realizam ca nu mai avem nevoie.
Prima zi de scoala a fost simpla, fara plansete si evenimente neplacute. Am mers impreuna la scoala, de manuta cu mama, am ajuns in clasa unde ne-am gasit numele scris pe cuier unde mi-am lasat ghiozdanelul si hainuta. Am intrat in clasa si am inceput sa ma joc cu ceilalti copii. O parte din copii ii cunosc deja pentru ca am fost impreuna si la cresa, asa ca greu nu mi-a fost.
A doua zi de scoala... OUPS!!! Nu mai vrem... de ce? nu stiu. am plecat de acasa frumos, tot cu mama de mana, tot in drum spre scoala, dar cand am ajuns acolo... plans ... isterii,,, urelete dupa mama... Mi s-a rupt inima in doua cand educatoarea a luat-o de la mine din brate iar fata intindea mainile si plangea dupa mine. Am iesit afara si mi-a dat o lacrima, dar am sters-o imediat cand am realizat ca plansul isteric s-a terminat si educatoarea a reusit sa o atraga cu vreo activitate interesanta. am oftat si am pleca cu jumatate de inima lasata in urma.
Speram ca maine va fi altfel si ca nu vom mai trece iar prin aceasi scena neplacuta de planset. Vom vedea.
Mi-am inscris gandacul la scoala, pentru ca e fata mare si trebuie sa intre in contact cu toti ceilalti copii. In timpul vacantei am reusit sa facem doi pasi mari si oarte importanti.
1. Nu mai avem Pampers... deloc... nici ziua si nici noaptea. Asta imi dovedeste ca fata mea a crescut. Un lucru greu de acceptat pentru o mamica. E dificil sa realizezi ca copilul care acum ceva timp era 100% dependenta de tine acum a crescut si trebuie sa ii acorzi un pic de independenta. Mi-e greu sa accept asta, dar imi va fi mai greu mai tarziu daca nu incep de pe acum sa ii ofer libertatea de care are nevoie.
2. Nu mai avem biberon... "L-a mancat Cokie (un catel frumos si nazdravan)". Greu este si acum, dupa mai bine de o luna de cand nu mai avem biberoane. E greu cu dormitul, nu vrea sa se culce. Nu mai are alinare, deoarece pentru ea biberonul la culcare era ca un fel de siguranta, era ursuletul ei de plus, era mama, suzeta si jucaria preferata in acelasi timp. Dar vom trece si peste asta in scurt timp pentru ca acum suntem destul de mari sa realizam ca nu mai avem nevoie.
Prima zi de scoala a fost simpla, fara plansete si evenimente neplacute. Am mers impreuna la scoala, de manuta cu mama, am ajuns in clasa unde ne-am gasit numele scris pe cuier unde mi-am lasat ghiozdanelul si hainuta. Am intrat in clasa si am inceput sa ma joc cu ceilalti copii. O parte din copii ii cunosc deja pentru ca am fost impreuna si la cresa, asa ca greu nu mi-a fost.
A doua zi de scoala... OUPS!!! Nu mai vrem... de ce? nu stiu. am plecat de acasa frumos, tot cu mama de mana, tot in drum spre scoala, dar cand am ajuns acolo... plans ... isterii,,, urelete dupa mama... Mi s-a rupt inima in doua cand educatoarea a luat-o de la mine din brate iar fata intindea mainile si plangea dupa mine. Am iesit afara si mi-a dat o lacrima, dar am sters-o imediat cand am realizat ca plansul isteric s-a terminat si educatoarea a reusit sa o atraga cu vreo activitate interesanta. am oftat si am pleca cu jumatate de inima lasata in urma.
Speram ca maine va fi altfel si ca nu vom mai trece iar prin aceasi scena neplacuta de planset. Vom vedea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune parerea ta!