Revenire...2
Buna din nou...
De data asta nu a mai fost vina mea ca am lipsit atat de mult..
Dupa cum multa lume stie deja... am fost in vacanta , si cum nu a stiut nimeni ca vin a trebuit sa tac si sa nu spun/scriu nimic... Dupa multe peripetii pe la Ambasada Romaniei la Paris (trebuia sa ii fac fetei act de intrare in tara, pasaportul fiindu-i expirat) am ajuns si in Romania. Toata lumea a ramas surprinsa cand ne-a vazut, fericire, bucurie, si entuziasm peste tot. Am plecat cu un scop bine intemeiat, si am si reusit sa trec peste tracul din mine. Mi-am luat permisul! Doua luni si o saptamana a durat toata scoala mea, o groaza de bani, mult de umblat si foarte multe emotii. E normal, conduci bine pana la ultima sedinta. Ultimele ore de pregatire ... conduci ca o cizma... iar la examen, pentru destindere glumesc cu politistul din dreapta mea. Cea mai tare faza a fost cand am urcat in masina m-a intrebat daca am emotii... si eu spun sincer... foarte multe emotii... si el si mai sincer imi spune... deschide portiera si da-le afara... iar eu... ascultatoare cum sunt... chiar voiam sa deschid portiera. Important e ca am trecut peste toate si acum am bucatica aia de plastic foarte importanta care imi da dreptul sa conduc. Printre altele cele mai multe peripetii le-am avut la Serviciul de Pasapoarte. Cozi interminabile, bon de ordine, liste de intrare, scandal si panarama... doar eram in Romania, si cum era perioada de vacanta pentru toata Europa, toti cei din strainatate (si noi de altfel) la coada la Pasapoarte. Nebunie cumplita, cu un copil care nu sta locului 5 minute si doi parinti care si-ai iesit din rabdari de nenumarate ori... am reusit sa facem pasaportul fetei.
Surpriza cea mai mare a venit din alta parte, dar despre asta nu vreau sa vorbesc acum. Sunt bine dispusa si nu vreau sa ma indispun acum... Poate cu alta ocazie.
Vacanta s-a terminat, cozile s-au dus iar noi ne-am imbarcat in masina la un drum de 3000 de km spre casa... Trei zile de drum, oboseala cumplita dar am ajuns acasa cu bine.
De data asta nu a mai fost vina mea ca am lipsit atat de mult..
Dupa cum multa lume stie deja... am fost in vacanta , si cum nu a stiut nimeni ca vin a trebuit sa tac si sa nu spun/scriu nimic... Dupa multe peripetii pe la Ambasada Romaniei la Paris (trebuia sa ii fac fetei act de intrare in tara, pasaportul fiindu-i expirat) am ajuns si in Romania. Toata lumea a ramas surprinsa cand ne-a vazut, fericire, bucurie, si entuziasm peste tot. Am plecat cu un scop bine intemeiat, si am si reusit sa trec peste tracul din mine. Mi-am luat permisul! Doua luni si o saptamana a durat toata scoala mea, o groaza de bani, mult de umblat si foarte multe emotii. E normal, conduci bine pana la ultima sedinta. Ultimele ore de pregatire ... conduci ca o cizma... iar la examen, pentru destindere glumesc cu politistul din dreapta mea. Cea mai tare faza a fost cand am urcat in masina m-a intrebat daca am emotii... si eu spun sincer... foarte multe emotii... si el si mai sincer imi spune... deschide portiera si da-le afara... iar eu... ascultatoare cum sunt... chiar voiam sa deschid portiera. Important e ca am trecut peste toate si acum am bucatica aia de plastic foarte importanta care imi da dreptul sa conduc. Printre altele cele mai multe peripetii le-am avut la Serviciul de Pasapoarte. Cozi interminabile, bon de ordine, liste de intrare, scandal si panarama... doar eram in Romania, si cum era perioada de vacanta pentru toata Europa, toti cei din strainatate (si noi de altfel) la coada la Pasapoarte. Nebunie cumplita, cu un copil care nu sta locului 5 minute si doi parinti care si-ai iesit din rabdari de nenumarate ori... am reusit sa facem pasaportul fetei.
Surpriza cea mai mare a venit din alta parte, dar despre asta nu vreau sa vorbesc acum. Sunt bine dispusa si nu vreau sa ma indispun acum... Poate cu alta ocazie.
Vacanta s-a terminat, cozile s-au dus iar noi ne-am imbarcat in masina la un drum de 3000 de km spre casa... Trei zile de drum, oboseala cumplita dar am ajuns acasa cu bine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Spune parerea ta!